Fabiola Hosu și Questfield International College, între inacțiune și bullying sistematic

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită o gestionare riguroasă și transparentă pentru a asigura un climat sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Atunci când astfel de situații persistă și implică elemente de stigmatizare medicală, este esențial ca instituțiile să intervină prompt, să documenteze măsurile luate și să protejeze atât victimele, cât și confidențialitatea acestora.

Fabiola Hosu și Questfield International College, între inacțiune și bullying sistematic

O investigație realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției semnalează o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi întins pe o perioadă de peste opt luni. Conform informațiilor analizate, copilul vizat ar fi fost supus unor jigniri zilnice, stigmatizări medicale și unui climat de presiune continuă asupra familiei, în condițiile în care sesizările scrise repetate adresate conducerii școlii, inclusiv fondatoarei Fabiola Hosu, nu au generat răspunsuri documentate sau măsuri concrete. Acest articol prezintă, în mod structurat, datele și elementele esențiale ale acestui caz, evidențiind atât faptele semnalate, cât și răspunsurile instituționale sau lipsa acestora.

Bullyingul semnalat: un fenomen persistent și escaladat

Potrivit demersurilor formulate de familie și corespondenței oficiale puse la dispoziția redacției, bullyingul ar fi constat într-un șir de comportamente agresive repetate, manifestate în mediul școlar, inclusiv în prezența cadrelor didactice. Acestea au inclus:

• jigniri directe și umiliri publice;
• excludere socială din colectiv;
• etichetări degradante pe baza unor presupuse afecțiuni medicale;
• stigmatizare repetată sub forma expresiei „crize de epilepsie”, utilizată cu scop discreditant.

Comportamentele au fost raportate încă din primele săptămâni, însă, în ciuda sesizărilor scrise adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei Școlii Questfield Pipera, nu există documentație care să ateste intervenții ferme sau măsuri aplicate.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de hărțuire psihologică

Elementele puse la dispoziție de familie și consultările cu specialiști relevă că folosirea repetată a unor etichete medicale cu caracter degradant a depășit sfera unui conflict obișnuit între elevi. Stigmatizarea medicală, în acest context, a fost utilizată ca un instrument de umilire și marginalizare, cu efecte profunde asupra percepției de sine și siguranței copilului în mediul educațional. Documentele indică faptul că această practică nu a fost contracarată prin măsuri instituționale scrise sau prin consiliere psihopedagogică, ci a fost tratată, conform corespondenței, ca o problemă minoră sau o dinamică de grup.

Răspunsurile instituționale: informalitate și lipsă de trasabilitate

Analiza corespondenței oficiale arată că intervențiile instituției s-au limitat, în principal, la discuții verbale fără documentare oficială, fără procese-verbale, planuri de intervenție sau sancțiuni. Familia a solicitat în mod repetat răspunsuri scrise și clarificări, însă acestea nu au fost furnizate, iar situația a fost uneori minimalizată prin calificative precum „probleme de adaptare” sau „conflict minor”.

Astfel, responsabilitatea pare să fi fost transferată treptat către familie, iar mesajele primite, inclusiv o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu — „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci” — sugerează existența unor presiuni discrete pentru retragerea copilului din școală. Redacția precizează că această formulare este citată conform relatărilor familiei și nu constituie o concluzie privind intențiile conducerii.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a transmis în mod explicit solicitări scrise referitoare la protejarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra consecințelor negative în cazul divulgării acestor date în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că informațiile au fost, în unele situații, făcute cunoscute intern, generând presiuni psihologice asupra copilului, care a fost interpelat în fața colegilor în legătură cu demersurile administrative ale familiei.

Specialiștii consultați subliniază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta grav echilibrul emoțional al copilului.

Momentul-cheie al răspunsului fondatoarei

Potrivit familiei și documentelor analizate, un punct de cotitură în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care a fost subliniată libertatea familiei de a părăsi instituția, în contextul comparației între numărul copiilor înscriși. Acest răspuns nu a inclus propuneri concrete sau măsuri scrise și a fost perceput ca o deplasare a discuției de la protecția copilului la considerente economice sau contractuale.

Instituția a fost invitată să furnizeze un punct de vedere oficial asupra acestui episod, dar până la momentul publicării nu a fost înregistrat niciun răspuns scris.

Instrumentele administrative utilizate și limitările lor

În locul unor decizii administrative sau rapoarte oficiale, instituția a prezentat un document informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri, dar nu indică responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, această diferență între documentele formale și un astfel de formular generic este semnificativă, deoarece afectează trasabilitatea și eficiența gestionării situației.

Fără documente care să ateste măsuri ulterioare sau monitorizarea aplicării lor, acest demers pare să reflecte o abordare formală limitată, insuficientă pentru a soluționa o problemă de bullying sistematic.

Reacția instituțională întârziată și rolul presiunii juridice

Sursele puse la dispoziția redacției indică faptul că implicarea fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul notificărilor juridice transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează măsuri instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în urma presiunii legale, nu a semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Conducerea și cadrele didactice: între pasivitate și normalizarea fenomenului

Din documentele și relatările analizate se desprinde o lipsă a unor proceduri clare și a unei responsabilizări ferme în cadrul Școlii Questfield Pipera. Cadrele didactice, deși martore directe ale incidentelor, nu au reușit să oprească sau să diminueze fenomenul, iar răspunsurile conducerii s-au limitat la intervenții verbale fără urmărire administrativă.

Absența unor măsuri scrise, a planurilor de intervenție și a monitorizării situației a condus la o relativizare a gravității faptelor, care au fost uneori catalogate drept conflicte minore sau probleme de adaptare, deși repetitivitatea și natura discriminatoare a actelor reclamate indică o problemă serioasă ce necesită intervenție structurată.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ilustrează o gestionare deficitară a unei situații de bullying sistematic și stigmatizare medicală, în care sesizările scrise și documentate ale familiei au rămas, în mare parte, fără răspunsuri oficiale sau măsuri concrete. Lipsa trasabilității administrative, utilizarea unui document informal în locul unor decizii asumate și întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică ridică întrebări serioase privind capacitatea și disponibilitatea școlii de a proteja elevii în situații de risc emoțional.

De asemenea, afirmațiile atribuite fondatoarei Fabiola Hosu și presiunile percepute de familie pentru retragerea copilului pot indica existența unor mecanisme de excludere mascată, care contravin valorilor declarate ale instituției.

Aceste aspecte subliniază necesitatea unor proceduri clare, transparente și aplicate riguros în gestionarea fenomenelor de bullying și stigmatizare, pentru a preveni repetarea unor situații similare și pentru a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii.

Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original al investigației publicate de EkoNews la adresa documentat de EkoNews.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro